luni, 2 septembrie 2013
Lama
marți, 13 septembrie 2011
Wake up, fraiere!
Prima experienta paranormala a lui Scobi
- Floricica, scoala-te, ma! Ba, trezeste-te!
Desi ametit de somn, si-a dat seama din halul la care tipa, ca nu atunci incepuse operatiune “Trezirea lui Floricica”. Nu doar ca s-a trezit. S-a dat jos din pat si, buimac, incepuse sa-si caute blugii. Si cand se trezeste din propria-i initiativa, adica pe la 4-5 dupa-amiaza, ii ia ceva timp sa-i localizez printre maldarele de sticle, pachete goale de tigari si fel de fel de haine aruncate. Acum, insa, e misiune imposibila.
- Ba! Lu' Scobi i-e rau!
Cu greu a localizat sursa zbieretelor. Cristi parea panicat. Stare destul de improprie pentru unul care a vazut ceva faze naspa la viata lui. Dar, ma rog, e posibil sa se insele.
- Stai! Scobi ii e rau sau Scobi e rau?
- Ce importanta are-n pula mea. Ma iei la nuante acu' ?
“Pai are, domnu' Cristi. Are. Ca daca “lui Sorin ii e rau” asta inseamna ca iar a gustat din pocalul cu pastile al grecului, iar daca “Sorin e rau”, inseamna ca iar s-a batut si trebuie sa-l ducem sa-l coasa. Are importanta.” Nu i-a spus pentru ca la ora 3 dupa amiaza nu era in stare sa tina o dizertatie de 42 de cuvinte. De abia se tineam pe el.
- Si nu mai vorbi spre mine, ca-ti pute gura. Du-te-n pula mea in dormitor la el, ca vorbeste ciudat rau de tot.
- Sugi matu'.
A dat la o parte patura rosie cu trandafiri negri si a incercat sa-si puna papucii in picioare. A incercat, doar. S-a tarat prin holul intunecos care desparte dormitorul de sufragerie si am intrat la Scobitoare in camera. Prima data nu a inteles de ce Cristi era atat de panicat. Scobi era bine, tocmai deschisese geamul si urla atat de tare, incat oamenii care stateau in statie in loc sa urce in autobuz, preferau sa-l admire. Dar cand l-a vazut pe Sarpe asezandu-se pe fotoliu de langa geam, atunci incepuse sa-si faca ceva griji.
Inainte cu 1 ora
Sarpe. Nimeni nu stie de unde si de ce are porecla asta. Eu ma gandeam ca de la faptul ca fumeaza mult. Si fumeaza asezat, nu gluma. Sudeaza cam 3-4 tigari cu pauza de 10-15 minute intre operatiuni. Cand Scobitoare a intrat pe usa din tabla a "Paradis"-ului, Sarpe tocmai stingea a 8-a tigare, ultima din calupul al 3-lea. N-a fost greu sa-l localizeze pe Sarpe. La ora aia erau 2 curvulite de-a 11-a la o masa si el care statea, ca de obicei, la masa unde statea tiganu’ putin inainte ca Bulgaru’ sa se pise pe el.
- Bai, sa te fut, roacare. Ce pula iti ia atata ca sa cobori?
- Ce cacat vrei, pitoane. Daca ma scoli la 2-n pula mea. Asta e ora?
- Am bagat 2 cafele pana sa-ti misti oasele.
Adevarat. Asa era. De abia atunci Scobitoare a observat pe masa din plastic un pachetul aproape gol de Assos langa 2 cesti ciobite, frumos ornate cu dare de cafea.
- Puteai sa bagi o cafea si-o cola.
- Ba, las-o-n cacat. Acu' esti si nutritionist. Stai jos.
Scobitoare se arunca pe scaun, facandu-l sa se indoaie. Nu din cauza greutatii, ci din pricina plasticului foarte prost. Isi aprinse repede o tigare din pachetul lui Sarpe si incerca sa se concentreze.
- Ba, pula. Uite care-i treaba. Lama l-a usurat pe unu’ aseara de 500 de dolari.
- Sa-mi bag pula. De unde cacat avea fraieru’ atatia parai?
- Cacat, pula ‘cuma. Nu stiu. Faza e ca fo’ 200 sunt marcati.
- Cum adica “fo’ 200”?
- Adica 200.
Binck! Lui Scobitoare i se activase gandirea analitica. Fiecare om are asa ceva, doar ca la Scobitoare functioneaza si atunci cand e pastilat si atunci cand e chiaun de somn. Practic, e activa tot timpul.
- 200 de parai… Marcati… din 500… Deci mai raman 300.
Sarpe simti cum i se incalzeste sangele si i se urca usor la cap. Avea senzatia ca Scobitoare il ia la misto. Daca avea certitudinea, ii rearanja organele externe ale simturilor aflate, momentan, pe fata.
- Ba, pula. Morti ma-tii de roacar. Faci misto? Scot sisu’ si fac da’ buzunare-n tine de-ti intra toata familia.
Abia acum Scobi se trezi cu adevarat. A avut ocazia sa-l vada pe Sarpe in timpul multor operatii estetice facute fara anestezie, asa ca isi scoase repede tigara din gura si ridica usor mainile.
- Bai, Sarpe, pula mea, stai calm. Vroiam sa inteleg care-i problema.
- Deci… Ba… Mortii ma-ti, ce m-am enervat.
Si isi aprinse repede o tigare. Prima din calupul al 4-lea.
- Deci, Lama l-a facut pe unu’ de 500 de parai, din care 200 sunt marcati, da?
- Da, baga-mi-as pula-n plamanii tai. Morti ma-tii. Si nu putem sa-i folosim, ca daca-i schimbam, ne prind, intelegi?
Cu sangele pulsandu-i puternic in vena de la gat, Scobi incepu sa se gandeasca “Ce cacat vrea asta de la mine?”
- Da, ma, inteleg. Si ce sa fac eu?, zise timid si apoi mai trase un fum puternic in piept din Assos.
- Sa-mi sugi pula, pletosule si dupa aia sa duci banii grecului, ca si cand i-ai fi luat pe pastile, ai inteles? Asa le pierdem urma.
Lui Scobitoare i se impaienjenisera privirea, mintea, totul. Incerca din rasputeri sa inteleaga asa ca si isi facu in cap un mic filmulet al evenimentelor: “Deci, Sarpe vrea sa iau banii marcati si-i dau grecului, ca fiind de pe marfa. Grecu’ o sa se duca la Exchange ca sa ia Lei. La Exchange pizdele alea obosite de pula de arab o sa le dea prin cacatul ala de aparat cu ultraviolete si o sa vada ca paraii sunt marcati. Fufele o sa dea telefon la politie si-o sa-l salte pe grec. La bulau o sa-l futa tablagii la cap, in timp ce mascatii o sa-i sparga casa, unde vor gasi pastilele, iarba si prafu’ de la arabi. Tablagii o sa-l futa-n gura pe grec pan-o sa zica de unde are marfa. Grecu’ o sa-i dea in gat pe arabi si pe mine, ca io ii vand marfa.”
- Sarpe… pula mea, sa ne mai gandim… Ca daca se ajunge la grec, se ajunge si la mine. Si daca ajunge la mine… pula mea, nu stiu… poate… nu zic ca te-as putea da io in gat, da’ stii ca gaborii stiu o gramada de chestii si se afla de unde sunt banii si poate ajunge la Lama. Zic si io, acuma…
Sarpe ramasese pentru cateva secunde bune cu tigara in gura. Asta pana cand fumul ii intra in ochi, facandu-l sa lacrimeze. Scoase usor tigara din gura si…
- Pai, cum pula mea, ma, sa ajunga la Lama?, bangui Sarpe in timp ce se freaca la ochiul stang.
Scobi il simti in corzi si ca asta-i momentul in care ar putea sa-i dea la ficat si sa scape.
- Pai, Sarpe, daca-i dau grecului paraii, asta se duce la casa sa-i schimbe. Si cum parasutele alea verifica banii, o sa vada ca astia-s marcati si-o sa cheme politia. Si ce pula mea fac? Intru la bulau pentru 300 de parai?
"Are dreptate roacaru’" Era atat de socat, incat a uitat ca are o tigare in mana. Isi dadu seama de asta imediat dupa ce-si trecu mana prin par, cu tot cu tigare.
- Sa te fut, roacare…
Situatia era naspa. Avea o gramada de bani cu care nici macar la cur nu putea sa se stearga, de frica sa nu-i ramana scris “mita” pe rozeta.
- Sa te fut, roacare…
Grav nu era ca Scobi nu prea vrea sa intre-n combinatia asta. Grav era ca Sarpe nu s-a gandit ca in felul asta ar putea sa ajunga la bulau si s-a gandit Scobi. "Am imbatranit" se gandi Sarpe in timp ce incerca sa se redreseze.
- Roacare, fii atent cum facem...
In acel moment Scobi simti ceva cel putin ciudat: se facea ca el se vede pe el care sta la masa, in fata lui Sarpe si se gandeste la ceva… Nu s-a speriat, pur si simplu nu intelegea cum de el se uita la el in timp ce tot el e atent la Sarpe. Dar cu cat se straduia mai tare sa inteleaga ce i se-ntampla, cu atat se departa mai mult de el insusi. Isi dadu seama ca incepuse sa urce, dupa ce o grinda din tavanul bodegii ii blocase privelistea.
Acum vedea tot “Paradis”-ul, pizducele care trageau de-o Coca, pe Sarpe care gesticula, pe barman care se uita la "Mala Mujer" pe TVR2... Il auzea pe Sarpe, pe petardele-alea mici vorbind de nustiuce profesor tanar, pe Ruddy Rodriguez soptind cuvinte de amor unei terminate, dar mai auzea ceva... o voce ciudata... parca de barbat, dar parca nu era de om,totusi... Oricum, ce putea sa fie mai ciudat decat sa te vezi pe tine din exteriorul tau, nu?
Isi intoarse capul corpului sau subtil spre zona de unde vedea vocea si se trezi in mijlocul unei discutii deloc prietenoase dintre un surub care prindea grinda de metal al plafonului si grinda insasi. Prima intrebare care i-a venit in constiinta lui Scobi a fost "Cu ce, drecu', vorbeste un surub?". Cum-necum, surubul avea multe de reprosat nu neaparat grinzii de metal, ci asa... vietii de surub, in general.
- Lasa ca vedeti voi... Daca nu-mi scot io filetu' si plec... Atunci sa vad vad ce faceti. Ca va dati toti smecheri. Stati bine-merci, relaxati, ca e un prost care va tine. Da' asta n-o sa mai tina mult... si se scutura putin, doar cat sa cada cateva coji de rugina de pe grinda.
- Stai linistit in banca ta si nu mai fa scandal, incerca sa se impuna grinda. Ca daca te pun pe tine sa tii placile-astea de acoperis de tabla ondulata, nu stiu daca-ti convine. Ca si eu pot sa zic "Bei, gata, io nu mai suport" si sa te dau afara din mine. Asa scapam amandoi. Da' vezi tu cum sunt eu? Nu pot sa fac asta, ca ma gandesc si la altii.
Surubul pare sa fi auzit asta a milioana oara, ca, in loc sa fie impresionat de spiritul de sacrificiu al grinzii, se roti la 360 de grade, facand sa-i stea grinzii toate cuvintele in gat. In schimb gestul sau a dezghetat cuvintele televizorului, care, neavand nimic de facut, se apucase sa se planga. Probabil empatiza cu personajele din telenovela, ca altfel Scobi n-a putut sa-si explice de ce televizor incepuse sa planga cu suspine.
- Va rog eu... Va rog din suflet... Daca iubiti sau sunteti iubiti... Daca mai exista, totusi, dragoste si marinimie in lume... Daca... Era clar ca televizorul nu mai suporta. Avea iar o cadere nevoasa sau mai bine zis - crisis nerviosa (in spanish).
Pentru Scobi ciudat nu era ca auzea vorbind un televizor. Ciudat era ca televizorul se auzea mai tare decat Ruddy Rodriguez, care, se stie, are o voce grava si puternica. Si chiar daca Scobi nu stia - nu e o pierdere majora. A trait 26 de ani fara sa stie acest lucru si crede-ma, nu considera ca are un handicap in fata celor care stiau. Si oricum, cei care stiau, nu le-a folosit la nimic, asa ca... In loc sa-l linisteasca, discursul televizorului l-a facut pe surub sa-si iasa din minti si, implicit, din grinda.
Stiai ca timpul se dilata? Se dilata - se dilata, nu de la caldura, dar se dilata. Scobi nu stia. El doar se uita cu ochii subtili la surubul care, deloc subtil, iesea din grinda intr-un soi de balet in slow motion. Relanti-ul are o calitate pe care Scobi de abia atunci a descoperit-o: poate transforma o scena dramatica in una comica. El deformeaza, face din orice grimasa demna de toata consideratiunea - o scalambaiala de actror prost care vrea sa fie comic. Bine... e posibil ca pe langa Scobi, nimeni altcineva sa nu fi sesizat puterea relantiului. Dar, de asta Scobi e Scobi. Profit de mica paranteza sa adaug aici ca el e acela care a descoperit ca daca te uiti la opera sau opereta cu sonorul inchis, e posibil sa te... defechezi pe tine de ras. Efectiv. Experimentul merita incercat, credeti-ma.
Surubul cadea, in slow motion - evident. Grinda l-a urmat dupa cateva momente. Televizorul... spunea ceva, dar tot ce auzea Scobi era “Ssssooozzzznnntttooooaaalll”, deci neinteresant. Ceva mai interesant a fost cand cateva foi de tabla ondulata au luat-o la vale catre podea, facandu-i loc lui Scobi sa iasa din “Paradis” si sa exploreze alte zari.
“Ha! Sa moara ma-sa! Pula mea, deci aici vin aia a lu’ Gaboru ca sa scoata seriile la masinile furate.” gandi Scobitoare uitandu-se de sus in curtea din spatele “Paradisului” unde zeci de masini bucatite zaceau sub folii din plastic transparent.
Era ziua revelatiilor, asta era clar. O tinea dintr-o mirare intr-alta, fara sa i se faca pofta de-o tigare, iar asta e semn clar ca nu se plictiseste. Bine... nici n-ar fi avut cum, pentru ca in momentul in care isi lua privirea de pe BMWeurile si mertzanele nou-noute si o ridica spre cer, descoperi un barbat care plutea deasupra lui. Spre deosebire de Scobi, individul era plictisit, asa se justifica si faptul ca tragea incet dintr-un joint. Semana cu John Lennon, doar ca nu avea ochelari sau cu Morrison, doar ca mai slab.
Tipul isi vedea de treaba, fara sa-i dea nicio atentie lui Scobitoare care statea cu gura atat de deschisa, incat un firicel de scuipat subtil i se prelingea pe barba corpului subtil. E posibil sa fi crezut ca tipul e Jim Morisson, pentru care avea un soi de admiratie nu pentru poeziile sau muzica lui, ci mai degraba pentru droaia de excese cu care a defilat prin viata. Insa era la fel de posibil sa fi cazut in profunda admiratie din pricina jointului care batea la grosime degetul lui mare de la mana. Cunoscandu-l, optez pentru cea de-a 2-a varianta. Adevarul e ca mirosea atat de bine jointul hippiotului, incat e de mirare ca Politia n-a trimis garda dupa el. Scobi stia ca e bun. Pur si bun.
Insa, inainte ca Scobi sa-l roage sa-i paseze jointul, hippiotul i-a spus un soi de “NU” doar ca nu era nici engleza si nici romana. Oricum, n-a contat in ce limba a vorbit, important e ca a zis “Nu”. Scobi a ramas iar interzis. Se gandea “Cum cacat, ai ditamai jointul si nu-l dai mai departe... pula mea, cat de bulangiu sa fii?” si avea dreptate. D’asta, fara sa stea mult pe ganduri, a inotat pana la el si-a inceput sa-i care pumni. De principiu - nu de alta. Neasteptandu-se ca un junkie sa urce pana la el si sa-i futa bucati peste cap, hippiotul a inceput sa spuna ceva intr-o limba destul de ciudata. Mai ciudat decat asta era ca si Scobi incepuse sa injure, probabil, in aceeasi limba. Paruiala n-a durat mult. S-a terminat cand hippiotul s-a dezmeticit, si-a scos bongul din buzunar si i-a tras una in cap atat de tare, incat Scobi a intrat in corpul lui material.
Pe Pamant, adica in “Paradis”, atmosfera era destul de ciudata. Bucatile de tabla ondulata au cazut pe televizor care acum era intins pe jos si mormaia, probabil, “Sa stiti ca va voi iubi mereu, pentru ca dragostea depaseste granita dintre viata si moarte...” Patetic. Grinda era bine-sanatoasa, statea atarnata de celelalt surub, mai putin revolutionar. Praful deja se asezase. Barmanul incepuse sa adune bucatile de tabla ondulata de pe jos, in timp ce Gaboru, patronul barului, iesea dintr-un mertzan clasa S oprit in fata barului. In acest timp, Sarpe il tragea dupa el pe Scobi care urla la toata lumea intr-o limba ciudata. De surub inca nu se stie nimic.
Cand Floricica a intrat in camera, Sarpe de abia se asezase pe fotoliu, epuizat si plin de draci.
- Ce pula mea are asta, ma? E nebun? a intrebat Floricica fara sa stie amploarea chestiunii in mijlocului careia a aterizat. Evident ca nimeni nu i-a raspuns. Sarpe era preocupat cu aprinsul tigarii, iar Cristi se chinuia sa-l traga in apartament pe Scobi ca sa inchida geamurile.
A trecut mult de atunci. Intre timp Scobi a reinvata sa vorbeasca romaneste, dar n-a scapat de accent. Acum e in State, pentru ca cineva care l-a auzit s-a prins ca vorbeste aramaica si l-a luat in State ca sa fie consultant pentru un film. Un film cu Cristos si cu Maia... Sarpe e proaspat iesit de la bulau pentru sechestrare. Cristi e la Constanta, la o firma de distributie de alimente.
De surub inca nu se stie nimic. Sfarsit.
marți, 9 martie 2010
Tic-tac-tic
Black screen. Motor turat la maxim.
Un dormitor. Mic. Peretii sunt albi, dar se vede ca nu au mai fost varuiti de ceva vreme. Cateva raze de soare reusesc sa se strecoare printre lamelele jaluzelelor albe de la ferestre. Un pat de o singura persoana. Un sifonier cu o usa deschisa. Nu se inchide. E vechi si stramb si oricum nimeni nu mai incercat demult s-o inchida. Pe usa de la sifonier se vad cateva cravate foarte colorate. Prins de usa sifonierului sta agatat un umeras de care e spanzurat un costum. In contrapunct cu ce am vazut pe usa, pe etajerele sifonierului stau intr-o dezordine perfecta o gramada de toale. Nu poti sa-ti dai seama ce anume sunt: camasi, blugi, tricouri... Si nu dai sansa nici unui om sa gaseasca ceva in acea gramada. Pe spatarul unui scaun, ceva mai nou decat sifonierul, se lafaie o camasa albastra, proaspat calcata.
Pe mocheta gri zac abandonate cateva perechi de sosete, o curea, un tricou negru si o pereche de pantaloni scurti facuti dintr-o pereche de blugi.
De sub patura rosie cu flori albe apare capul lui Vic, trezit de zgomotul de motor de turat. Se uita la ceas si...
Vic: Futu-ti mortii ma-ti!
E ora 11 si 40 de minute. Se ridica in fund si se da jos din pat. Isi ia capul in maini si mai zaboveste asa cateva secunde.
Zgomotul de motor se devina mai tare. Vic se ridica de pe pat si merge la fereastra. Ridica jaluzelele, deschide geamul si misteruI se dezvaluie. Vinovata de zgomotul teribil e o DACIA Nova.
Vic (tipa): Bah! Ce cacat faceti?
De dupa capota ridicata a masinii, apare Cristi imbracat cu un tricou verde decolorat si in pantaloni scurti.
Cristi: Ooo! Ce faci, fratie? Te-am trezit?
Vic: Tu ce zici.
Cristi se apropie de fereastra la care sta Vic si ii strange mana.
Cristi: Bai, iarta-ma, fratie. Da’ n-am avut unde rahat s-o fac. Bulangiu’ ala de JOE mi-a zis ca nu mai are rampa si pentru mine si ma chinui cu ea aici. Adevaru’ e ca e a 3-a oara cand ma duc la el in ultima luna.
Motorul se opreste. Din masina coboara Mircea si se apropie si el de fereastra lui Vic. Il saluta.
Mircea: Salut, fratie.
Vic: (lui Mircea) Salut, batrane. (lui Cristi) Pai si de ce n-o dai, mah?
Cristi: Pai… D’aia ma chinui cu ea, ca vreau s-o dau. Da’ as vrea s-o fac cat de cat, ca sa nu ma caute omu’, dupa aia. Plus ca as vrea sa iau ceva mai mult pe ea, ca sa ma duc si eu la un Opel, ceva… Ca de Dacii m-am cam acrit.
Vic: Pai… Daca ai bani – faci, daca nu…
Cristi: Mda... Ma gandeam sa plec si in vacanta asta in Anglia. Mai strang un ban...
Vic: Iar te duci? Pai si poti sa te duci, chiar daca esti ultimu’ an?
Cristi: Normal. Ma duc luni si imi bag dosarul. Aici unde rahat fac io 2.000 de euro in 3 luni? Asa... Ma duc acolo si mai strang, mai... Vad io ce fac. Il iau si pe Batranu’ cu mine...
Vic: Mda... Hai ca trebuie sa ma pregatesc.
Cristi: Aaa! Ai nunta, nu?
Vic: Da. Se nenoroceste un amic.
Cristi: Asta e! Ciao!
Vic: Noroc.
Fereastra se inchide. Cei 2 mecanici de ocazie se intorc la lucru.
Vicentiu se baga la loc in pat. Zgomotul masinii incepe iar.
Vic: Pfaiii! Mortii ma-si!
Se ridica din pat, isi trage perechea de pantaloni scurti de pe jos, ia un tricou tot de pe jos si iese din camera.
SECVENTA 2
In bucataria saracacioasa a apartamentului, bunica lui VIC gateste varza la cuptor. VIC deschide usa si…
VIC: Ce faci, bre… Iar varza?
Bunica lui VIC: Pai… Ce sa fac, mama? Mai ramasese ceva varza si am zis sa n–o arunc, ca-i pacat. Da’ tu ce faci? Te-a trezit astia?
VIC (cautand cu privirea ceva de mancare prin frigider): Da… As mai fi dormit, da’ poti de astia…?
BUNICA: Mama, inchide usa de la frigider, ca se strica. Zi mie, ca-ti face mama ceva de mancare.
VIC (inchide usa frigiderului): Nu, bre, lasa ca iau o felie de paine cu gem ca trebuie sa vina JOE sa le luam alora cadou. A…!
VIC dispare pentru putin din bucatarie si se intoarce cu un teanc de bani si o foaie de hartie. Se aseaza la masa, numara cateva foi de 10 lei, le scoate din teanc si…
VIC: Ia-i p’astia. Sunt de aseara.
Bunica (se indreapta catre frigider de unde scoate un borcan cu gem si o cutie de margarina Rama): Lasa-i pe bufet, ca nu ma mai duc acu‘ la piata ca e tarziu.
VIC (punanad banii pe masa): Faci ce vrei. Am si eu costumu‘ ala calcat?
Bunica lui VIC aseaza borcanul de gem si cutia pe masa, apoi ia banii si-i numara.
Bunica lui VIC: Da. 400.000? Ai iesit bine aseara. Ai ajuns si tarziu…
Si baga banii cu grija intr-un ceainic de ceramica din dulap.
VIC: Da. La 5 am intrat in casa. Au fost unii care au sarbatorit ceva si-au inceput sa arunce cu banii numai in coctailuri. Era sa fac scurta la mana, cate-am facut. Da‘ a iesit bine.
VIC ia cutitul de pe masa si incepe sa unga cu Rama o felie de paine pe care o taiase bunica-sa ceva mai devreme.
Bunica se opreste din taiat varza si dispare repede din bucatarie. Se intoarce tinanad in mana un telefon mobil care suna.
VIC (care se chinua sa inghita o bucata de paine cu gem): Mmm… JOE. Raspunde matale.
Bunica (dupa ce apasa pe tasta verde a telefonului): JOE, mama, bunica sunt. VIC mananca. (asculta la telefon ce-i spune JOE) Da. Ii zic, mama. Da‘ nu mai bine urci tu, ca nici n-a mancat de dimineata, nici nu s-a-mbracat… (asculta la telefon) Bine, mama. Hai ca-i zic. (inchide telefonul). (catre VIC care deja se ridicase de la masa, in timp ce indesa ultima bucata de paine cu gem) Hai, mama ca nu vrea sa urce. Zicea ceva de VALI…
VIC (disparand din bucatarie) Stiu-stiu. Mi-ai vazut blugii aia bleu?
Bunica (tipa din bucatarie): Sunt la spalat. Vezi de aia albastrii, ca sunt calcati.
VIC (intrand in baie): Bine.
VIC deschide usa masinii de spalat si cauta in maldarul de haine murdare pana cand gaseste blugii bleu.
SECVENTA 3
Dintr-un bloc de 4 etaje coboara VIC, alearga pana la WV Golf, deschide portiera din dreapta si se tranteste pe scaun.
VIC: La bulivard, birjar!
(Dupa ce se aseaza si isi trage centura) Cat e ceasu‘?
JOE: Pai… 12. Hai, ca trebuie sa-l luam si pe Valica de la birou.
VIC: Bah, oricum asta intarzie… Stii cum e „vin in 5“ si apare dupa-o ora.
JOE (demareaza): Sper sa nu intarzie mult, ca mai trebuie sa fac o gramada: sa-mi scot costumul de la curatat, sa ma tund…
VIC (da drumul la aparatul de radio de la bordul masinii): De ce, mah, esti nebun? Ce-are daca vii asa…? Eu zic ca ar fi bine daca am rezolva faza asta repede, ca peste 4 ore trebuie sa dam cu subsemnatu‘ la Starea Civila. Nu e timp, frate… plus ca esti destul de sexi si asa.
JOE: Sugi matu‘. Daca nu e coada la frizerie la mall – ma bag; daca nu… niste gel si aia e.
VIC scoate din buzunarul de la spate plicul cu bani si foaia de hartie pe care am vazut-o in bucatarie.
JOE (vazand hartia si banii): Apropos, cum a fost?
VIC: A fost bine. Am scos cam 20 de milioane…
JOE (surprins): Sa mori tu… Pai?
VIC (numarand banii): Au venit 7 pe la 12, cred ca era ceasul, si au bagat in ei numai coctailuri. Cred ca am facut scurta la mana, sa-mi bag piciorul… dupa o sesiune de Tequilla, a urmat una de Mojito, apoi Caribbean Sunrise si tot asa pana la 5. Le-am chemat 3 taxiuri si am scapat de ei.
JOE: Ai ramas doar tu?
VIC: Da. Pai, n-avea rost sa mai stea si Simona. Oricum, dupa ce-ai intrat ei, am inchis usa. (a terminat de numarat banii) Vezi ca ai aici 2130 de lei si 50 de Euro… Asta-i monetarul… (ii intinde foaia de hartie) si vezi ca nu mai e rom, whisky, vodca, suc de portocale, menta si… Parca mai era ceva…
JOE (in timp ce baga banii in buzunarul de de la camasa, odata cu foaia de hartie): Nu conteaza, ca oricum nu deschizi azi. Imi faci maine o lista si merge sa luam.
VIC: Trebuie s-o sun pe Simona, atunci. Sa nu vina fata degeaba. (si isi scoate telefonul mobil din buzunar)
JOE (in timp ce schimba canalele de radio): Bah, n-o suna, ca poate-o trezesti. Da-i un sms.
VIC (dupa cateva secunde de liniste, cat timp a compus SMS-ul): JOE? Ce cacat le luam alora, mah?
JOE (opreste masina la semafor): Nu stiu, frate. Sa mor daca stiu. Am intrebat-o pe mama si ea zicea ceva de bucatarie… un robot sau un mixer sau un cuptor cu microunde
VIC (gandindu-se la variantele propuse de mama lui JOE) Robot… Mixer… cuptor… Bah, da‘ nu e cam putin? Adica, noi suntem 6, nu? Eu, tu, Vali cu prietena-sa si George cu Adina. 6.
JOE: Mda… Asa e. E cam putin. Le luam un frigider. Si o masina de spalat.
VIC: … si o casa, ce cacat! Hai ca… Bai, da‘ ce faza, frate… Cata stresu‘ pentru cadou. Daca era doar pentru Cosmin, stiam: un cacat de’ala de tricou colorat, cum ii palce lui, niste vinuri d’alea vechi si gata. Acuma stai ca trebuie de casa, ca trebuie sa nu fie dozator de bere… si nici aia si nici aia…
JOE (schimba postul de radio): Asta e. sa vedem ce zice si Vali.
SECVENTA 4
Masina lui JOE parcheaza in fata firmei unde lucreaza VALI. Dupa cateva zeci de secunde de asteptare, din firma iese un paznic si se apropie de masina lui JOE.
PAZNICUL (stiind ca raspunsul va fi nu): Aveti treaba aici?
JOE (coboara geamul): Nu… asteptam pe cineva.
PAZNICUL: Va rog sa nu opriti aici, ca nu e parcare publica. Daca asteptati, asteptati in alta parte. Aici vin doar oameni… (nestiind ce sa spuna, ca sa nu jigneasca, improvizeaza)… Domnu’ primar trebuie sa soseasca si daca va vede, o sa am probleme.
JOE (observandu-l pe VALI care alearga spre masina): Hai, mah, fi-ar… Ca trebuia sa fii deja aici…
VALI se opreste langa masina si…
VALI (catre paznic): Domnii sunt clientii mei si va rog ca data viitoare sa-i lasati sa parcheze in parcarea firmei.
PAZNICUL (spasit): Nu s-a recomandat… Am inteles!
VALI intra in masina.
VIC: Hai, ca pierdem o gramada de timp… Si tot tu o sa fii ala nemultumitu’… Stresatule!
VALI: (inchizand portiera din spate a masinii): Sa ma fut. Frate, are omu’ o treaba si nu-l lasa ca se darama firma. Daca ma enerveaza, maine plec de la ei.
VIC (concluzionand): Da-da!
Intre timp Joe misca masina spre un mall, incearca disperat sa gaseasca o alta melodie pe oricare post de radio.
VALI: Pa’ bune, mah. Am primit pe mail un filmulet despre aia de la Google din America… Frate, sa vezi ce conditii au aia acolo: ai sala de jocuri, de fitness, piscine, gradinita… Au pana si discoteca-n puii mei.
VIC: Ei… au pe ma-sa.
VALI: Nu ma crezi, ihi? Bineee.
VIC: Si ce vrei, mah, conditii ca la aia?
VALI: (convins) Da.
VIC: Esti prost.
VALI: (enervat de reactia lui Vic) Hai, mah. Du-te-n puii mei…
VIC: Si-ti spun si de ce.
VALI: (teatral curios) Ia…
VIC: Pentru ca Google e smecher. Le asigura alora conditii, ca sa nu mai plece de la servici si sa bage pana le vine rau. Practic, casa lor e la munca. Viata – pula.
VALI: (pus putin pe ganduri) Hai, mah, ca exagerezi.
VIC: Iar esti prost. Pai daca aia au TOT, de ce sa mai plece de la munca? Doar sa se duca acasa si sa doarma. Corect?
VALI: (convins) Da… Ma rog…
JOE: (continuand sa caute un post de radio) Bah, ce cacat…
VIC: Corect, tati. Aia sunt niste oameni nenorociti, parerea mea. N-ai vrea sa fii in locul lor. Sa bagi de dimineata pana noaptea. Mai bine ai program de la 8 la 5 si dupa aia… treaba ta.
JOE: Bah, unde dau, numai 2 rahaturi de melodii gasesti: aia cu “ce fata de poker ai” si ailalta cu “desenat sa te iubesc”. Ce rahat de melodiile sunt astea?
VIC: (academic) Sunt hituri.
JOE: Si cine zice ca sunt hituri?
VIC: Mah, o melodie devine hit daca e data de mai multe ori la radio.
JOE: Pai si cine-o da?
VIC: Dj-ii de la radio, tati.
JOE: (simtind ca undeva nu se leaga) Deci, dj-ii hotarasc daca un rahat e hit sau nu?
VIC: (luat prin surprindere. Niciodata nu s-a gaindit la asta) Pai… Da. Ai dreptate. Asa e.
SECVENTA 5
Dupa 2 ture de parcare, JOE gineste un loc de parcare. In acelasi timp, din partea opusa apare un BMW X5 condus de un barbat bine, imbracat in tricou mulat alb marca Adidas care vrea si el sa se urca pe acelasi loc. Simtind pericolul, JOE se infige in acceleratie si-o baga frumos cu frana de mana, punandu-l pe BMW-ist in pozitia de a alege intre a lua bata de baseball din portiera ca sa-i faca lui JOE niste tatuaje misto sau sa dea cu masina peste el. Grea decizie. Dovada ca BMW-istul n-a optat pentru niciuna dintre variante nici dupa 1 minut de la “umilire”.
VICENTIU coboara din masina si, citindu-i indecizia pe fruntea lata pe care trona o pereche de ochelari Dolce & Gabbana, incearca sa-l ajute oferindu-i alte argumente:
VIC (catre ala cu X5-ul): N-ai avut bani, bah, de Q7, saracule…? Pai ala vine standard cu loc de parcare, cu tub plin cu scuipat pentru lipit sutele de euro pe fruntile lautarilor, cu cruciulite lipite pe parbriz…
BMW-ist (lasand geamul): Bai… Boule! S-o fut pe ma-ta…
JOE (departandu-se foarte mult de VIC, incercand sa tina pasul cu VALI care era deja la intratrea in mall): VIC, lasa-l, bah, ca n-am chef sa-mi zgarie masina. Vine unu’ maine s-o vada…
VIC (alergand spre JOE si strigandu-l pa VALI): Bah… Stati, mah, sunteti nebuni.
Dupa ce ajunge langa VALI.
VIC (gafaind): Deci? Ce le luam?
VALI: Pai… Nu v-ati gandit pana acum?
VIC: (usor enervat ca Vali ii trage la raspundere) Frate, da’ esti chiar culmea. Pai, ce, noi… (nestiind ce sa spuna, ce scuza sa bage la inaintare, tace)
VALI: (enervat din ce in ce mai tare) Asta inseamna ca o sa-mi sune telefonul de-o sa mai ia Gaia. Ca SIGUR o s-o ardem aiurea prin rahatul asta de mall, asteptand sa ne buseasca inspiratia.
VIC: (dand inapoi) Da’ ce vrei, mah? Ne-am gandit si n-am gasit nimic.
VALI: Bine, Vic, zi-mi ceva nou.
JOE: Si daca le luam ceva…
VALI: (foarte arogant) Bravo. Sa le luam ceva. Tare! Stai jos. Esti bun!
JOE: (nebagandu-l in seama pe VALI) … gen robot de bucatarie?
VIC: (multumit de idee. Adevarul e ca, in situatia lor, daca spunea unul dintre ei sa ia un elefant, toti ar fi zis; Asta e!) Da. E o idee.
VALI: E, dar nu una buna.
VIC: De ce, mah?
VALI: Pentru ca toate babele o sa le ia roboti de bucatarie, farfurii, tacamuri, cuptor cu microunde…
VIC: (crezand ca a gasit solutia) Cuptor cu microunde!
VALI: (continuandu-si nestingherit pedoaria) … oale, cratite, cutite, d’aia de facut cafea, si toate rahaturile din bucatarie.
JOE: (convins) Mda. Si ce sa luam?
VIC: Bei… Hai sa-l sunam si pe domnu’ Horea, poate ne da el vo’ idee.
In timp ce VIC butoneaza la telefonul mobil.
VALI: (luandu-si foarte serios rolul de leader) Ceva de casa, adica pentru amandoi, dar care sa nu aiba nici o legatura treburile casei…
VIC (vorbind cu Horea la telefon): Auzi, mah? Unde esti? (asculta) Sa mori tu!!! Pai si noi suntem in mall. Hai sa ne vedem, ca… (asculta) A… Bine. Ce sa le luam, mah? De bucatarie…?
VALI: (spre Vic) Deci, bucatarie – nu.
VIC (la telefon): Nu merge cu bucataria… A… Bine, hai ca… ne vedem la 4, da? Bulan! (si inchide telefonul). (Catre cei 2) Bai, asta e in mall, da’ cica se vede cu un client si nu poate sa vina.
VALI (neinteresandu-l subiectul): Ar trebui ceva de décor. O chestie, o smecherie, asa… Ceva misto de tot.
JOE + VIC: (intelegand) Aha. Deci…
VALI: Deci mergem la decoratiuni si vedem ce luam. Cati bani ati strans?
VIC: Pai, si aici e o problema…
VALI: DE CE?
JOE: (aplanand situatia) Nu e, mah, nici o problema. Punem de la noi si asta e…
VIC: De ce, mah, sa punem de la noi. Iar? Deci, io-mi bag picioarele…
VALI: Bai, gata! Cine n-a pus bani, o sa puna si gata! Acu’ ne concentram pe ce avem de luat.
Cei trei muschetari in lupta cu obiceiul tampit ale oamenilor de a da cadou cand doi se casatoresc, intra intr-un magazin de decoratiuni interioare. Grupati in jurul lui VALI, se uita la obiecte.
JOE: Bai, nu stiu ce sa zic…
VIC: Adevarul e ca sunt cam nashpa. Uita-te si tu la asta. (ia de pe raft un suport de lumanari din fier forjat, foarte frumos lucrat)
VALI: A! Corect! Asta-i misto. Hai sa vedem ce mai au. Daca nu gasim, il luam p’asta.
Ceilalti 2 se conformeaza si dau aprobator din cap.
CUT
SECVENTA 6
Cu 2 ore si 30 de minute in urma
Un dormitor foarte bine pus la punct, cu tot ce-i trebuie: spoturi in tavan, jaluzele de catifea, perdele de matase, pat mare in mijocul camerei, oglinda pe tavan… Pe una dintre cele 2 noptiere care flancheaza patul, un iPhone rage din ce in ca mai tare Sorinel Copilul de Aur cu „Daca nu eu, atunci cine“ – coloana sonora a filmului care-a rupt inimile „Poveste de cartier“ – „Zilele mele/ Visele mele/ Si noptile ti le ofer/ Tu pentru mine/ Esti ceva sfant…“
De sub faldurile pledului crem din matase, apare o mana de barbat…
ADREAN (de sub pled): Care mortii ma-ti suni la ora asta, mah…?
Cu cap mare, ras apare si el de sub pled. E Andrean. Ia telefonul si se uita la ecran…
ADREAN: Ce…? Horea? Ce cac…! (raspunde la telefon) Da, domnu‘ avocat. (asculta) Asa… Asa… La 12? Da, vin. (asculta) Da, stiu… La aia cu aia verde, parca… (celalalt confirma) Stiu-stiu. Bine. Haideti ca vin.
Tranteste iPhonul pe noptiera, se intinde pe spate si adoarme.
Adrean se trezeste brusc, surprins ca a adormit, se uita la ceasul de la telefon si…
ADREAN: Sa-mi bag pula…
Sare din pat, isi trage la repezeala o pereche de pantaloni 3 sferturi de blugi si fuge pe usa.
Bucataria stil american. O femeie la 50 de ani (mama lui) prajeste o sarja de vreo 20 de mici pe aragaz. Prin fumul care a inundat casa scarilor, livingul si bucataria open space, Adrean de abia o zareste.
ADREAN: Ce faci, bre, acilea…? Ai inebunit! Vrei sa ne afumi de tot?
MAMA (preocupata daca cei 20 de mici de pe aragaz s-au prajit ca sa-i bage pe ceilalti 20): Adrean, mama, ce era sa fac…? Ca nu stee mama sa faca focu’ la cuptoru’ ala ‘nalt.
ADREAN (deschizand geamurile si ferestrele): Si faci mici in casa??? Te-ai ticnit de tot, bre! (pentru el) Futu-i mortii ma-si… (tare, ca sa-l auda maica-sa) D’abia am terminat anu’ trecut casa, acu’ trebuie s-o varuiesc iar???
MAMA (bucuroasa ca 6 mici s-au facut): Ei, lasa, mama, ca se aereseste…
ADREAN (deschizand hota de la aragaz): Si cum se aieriseste, daca matale stai cu geamurile si usile inchise???
MAMA (pune intr-o farfurie frumoasa cei 6 mici): Ei… da’ ma trage curentu’ Adrean, mama. Daca ma’nbolnavesc? (si deschide frigiderul de unde ia mustarul) Daca vrei si tu, mai asteapta putin ca se face si ailanti acuma. (si se aseaza la masa)
ADREAN (care si el se aseaza la masa, vis-à-vis de ea): Bre, io trebuie sa plec. Mai bine astepti matale, ca alta treaba n-ai de facut decat sa imputi casa, vad.
MAMA (intinzandu-i farfuria cu 6 mici si mustarul): Ia, mama, ca mama mai asteapta. Da’ sa stei ca paine n’avem.
ADREAN (intingand primul mic in gogoloiul de mustar pe care si l-a pus pe farfurie): Cum adica n‘avem paine?
MAMA (se ridica si verifica si ceilalti mici): N’avem paine.
ADREAN (oprindu-se din mancat): Si io cum mananc astia, bre, fara paine? Pai nu mai ia drecu la lingurica de greata?
MAMA: Pui si tu mai mult mustar, mama, ca sa le taie greata.
ADREAN (vazand ca n-are nicio sansa sa manance micii cu paine): Bre, da’ sunteti culmea… Unde-i Iolanda?
MAMA: Sa-l ia p’ala mic de la scoala. (si mai scoate pe o farfurie inca 8 mici)
ADREAN (mancand): A luat bemveu’?
MAMA (punand si ce-a de-a 2 sarja de mici) Io stiu…? Parca da.
ADREAN (sarind de pe scaun): Mortii ma-si de muiere proasta!
ADREAN dispare pentru cateva zeci de secunde din bucataria+living+casa scarilor si se intoarce vorbind la telefon.
ADREAN (la telefon): Fa, nu ti-am zis sa nu mai iei bemveu’ ca ala e al meu? Ce pizda ma-ti vrei sa-ti fac? De ce mortii ma-si ti-am luat io mertanu’, ca sa se cace curcile pe el? Fa! Acu’ vii cu masina, pizda ma-ti, ai inteles? (inchide)
MAMA (intorcand cei 6 mici ramasi din prima sarja): Ei, lasa, mama, sa se duca si ea cu masina…
ADREAN (se aseaza la masa si continua sa manance): Bre, matale sa taci! Ma fute ca vrea mertan, ii iau proastii mertan si se plimba cu bemveu’ meu. Pai sa nu-mi bag io pula-n mortii ei? Sa nu vanz io masina, ca si asa sta degeaba? Ca de 3 luni de cand am luat-o, nu stiu daca a mers de 2 ori cu ea.
Dupa ce se mai calmeaza, Adrean ataca alt subiect de discutie.
ADREAN: Bre, am si un tricou alb calcat sau va dau pe toate afara, ca si asa nu faceti nimic?
MAMA (impasibila de amenintarile fiului ei): Ei… e trecouri o gramada calcate. Care vrei, p’ala il iei. E si cateva albi acolo, in dulapurili alea la voi.
ADREAN (concluzionand): Macar atata!
Imediat dupa ce a terminat de inghitit si ultimul dumicat de mic, in curte se aud semnalizatoarele audio semn ca o masina merge cu spatele. Adrean se ridica de la masa, se opreste in fata ferestrei larg deschise si zbiara.
ADREAN: Fa, lasa-o-n mortii ma-si afara, ca plec acuma. (si urca scarile)
CUT. Dupa 2 minute.
Adrean imbracat in pantaloni 3 sferturi albi, un tricou Adidas alb si coboara in graba scarile. Intre timp, pe usa principala a vilei intra Marian (plodul cuplului) si Iolanda (cealalta parte a cuplului). Adrean se opreste in fata ei si…
ADREAN: Fa! Vrei sa te umplu de vanatai? Esti proasta, nu’ntelegi cand iti zic ca de bemveu’ nu te atingi?
Observand norii negri care se aduna deasupra maica-si, Marian dispare in sus, pe scari.
IOLANDA (intinzandu-i cheile): Da’ dormeai si…
ADREAN (luand cheile) Fa! Si mort daca sant, de bemveu nu te atingi, ai inteles? C’asa vrea pula mea, e clar?
MAMA (adunand toti micii de pe tabla de pe aragaz): Iolanda, mama, paine ai luat?
IOLANDA (ca lovita de Sageata Albastra in gara Faurei): Pai… nu. Daca asta mi-a zis sa vin acasa…
ADREAN: Fa! Io ti-am zis sa aduci masina. Ca ma doare-n pula unde te duci tu.
MAMA: Lasa ca-l trimetem pe Marean cu bicecleta. (Tipand catre casa scarilor) Marean, mama, ia bicecleta si du-te de ia o paine, mama.
In timp ce Adrean cauta ceva prin pantofarul de langa usa principala, ala mic si negru, Marian, apare si…
MARIAN: Tata, da’ nu-mi iei si mie un scuter d’ala ca a lu’ Gaboru are unu’ misto de tot. Cu spoilere, cu faruri, cu…
ADREAN (incaltandu-se cu o pereche de slapi albi, marca Adidas): Ba! Aia a lu’ Gaboru e mancati, ai inteles? Deci, cand io fi tu ca mine, sa nu te prinz ca te bagi cu mortii aia, ca viu din puscarie si cu mainile mele te spanzur. De cand pizda ma-ti esti tu tovaras cu a lu’ Gaboru? Ca mai ai putin si te duci cu toti saracii din cartier… Pai, io muncesc ca bou’, ii iau lu’ asta merzan de se caca curcile pe el, va umplu curu’ de aur si voi va dati cu a lu’ Gaboru, care n-a vazut el milion de euro in viata lui? Va tai, daca va mai luati cu aia, ati inteles?
MARIAN + IOLANDA: Da.
Adrean iese pe usa. Prin fereastra deschisa de la bucatarie, il vedem ca urca intr-un BMW X5 alb si demareaza.
MAMA (asezand masa): Marean, mama, du-te de ia o paine ca se raceste mici.
CUT
SECVENTA 7
Ultimul etaj al singurului mall din oras. La masa unei cafenele, George trage de o cafea si se uita la ceas. La un moment dat, se ridica de la masa si intra in baia mall-ului. George se duce in fata unui pisoar si… ma rog, stiti si singuri ce face. Dupa cateva secunde, pe usa intra un barbat la 40 de ani, care se aseaza langa George. George, desi stanjenit, nu-i acorda atentie. Barbatul se uita din ce in ce mai insistent la George. George simte ca individul il fixeaza cu privirea si se uita destul de agresiv la individ, crezand ca-i unu’ din aia… Barbatul observa privirea lui George si isi vede de “treaba” lui. George termina, isi trage fermoarul de la prohab si merge la chiuveta. Necunoscutul termina si el si merge langa George.
BARBATUL: (timid) Ma scuzati ca… Cumva domnul avocat Horea?
GEORGE: (circumspect) Da. (continuand sa se spele pe maini.)
BARBATUL: (Incerca sa dea mana cu el, dar isi da seama ca atat el, cat si George nu prea pot, asa ca…) Imi cer scuze daca v-am…
GEORGE: Nu face nimic. (si merge la uscatorul de maini)
BARBATUL: (termina si el de spalat pe maini si merge langa George) Mai demult vroiam sa vorbesc cu dvs…
GEORGE: In ce privinta?
BARBATUL: (ferindu-se sa nu fie auzit) E ceva mai delicat… As prefera daca am merge putin afara.
GEORGE: (revenind la temerea lui ca tipul ar fi…) De ce, aici nu se poate?
BARBATUL: Nu… nu dureaza mult. Vreau sa ma ajutati intr-o problema.
GEORGE (dandu-si seama ca tipul nu e…): Mai bine aici. Nu e nimeni. As prefera sa vorbim aici.
BARBATUL: (pleaca de langa uscatorul de maini) Hm… Nu stiu cum sa incep… A! Traian Liciu ma numesc (si intinde mana). Nu cred ca ma mai stiti. Sunt var primar cu domnu’ consilier Paraschiv… L-ati ajutat dvs intr-o chestiune cu controlu’ la contractul cu stalpii de iluminat…
GEORGE: (dand mana cu el) A… Da! Asa e! Avocat George Horea.
TRAIAN: Imi pare bine. Domnule Horea, stiu ca dvs aveti multe intrari si ca sunteti un avocat experimentat… Ce se intampla: stiu o casa care nu… Adica…
Stiu o casa care nu are propietari. Adica, e abandonata, propietarii sunt plecati in Franta din 48 si stiu ca au murit si e o mostenitoare, dar e in Canada.
GEORGE: (din ce in ce mai interesat. Stia ce urmeaza) Asa… Si?
TRAIAN: Si vroiam sa va propun sa ma ajutati pentru intrarea in proprietate a casei.
GEORGE: Inteleg… In ce zona e casa?
TRAIAN: O…! Are o pozitie foarte buna. Este in centru. Are 2 etaje… ma rog, 1 plus mansarda amenajata, spatiu comercial la parter… E foarte generoasa. Cam 400 de metri patrati construiti si un teren de cam 800 de metri.
GEORGE: O…! Mare. Asa. Dvs sunteti siguri ca nu este nimeni pentru succesiune?
TRAIAN: Domnu’ Horea, ce se-ntampla: bunica mea cunoaste bine situatia pentru ca a fost fata in casa. Ea a tinut legatura cu propietara, pana cand a anuntat-o cineva ca a murit si i-a dat adresa lu’ fi-sa. Acuma, nu-i problema, ca si fi-sa propietarei e bolnava psihic. Deci… chiar n-ar fi probleme aici…
In acel moment cineva intra in baie. Amandoi tac, apoi parasesc baia. Ies in pe culoarul care face legatura dintre galeria mall-ului si WC, apoi ies pe usa de Urgenta si stau pe scari.
GEORGE: Asa… Alti copii, nepoti, ceva mostenitori, au?
TRAIAN: Nu. Copii doar fata din Canada, iar nepoti… Sincer sa va spun, nu stiu. Dar cred ca se poate rezolva si daca apare cineva care sa nu fie rude de gradul 1.
GEORGE: Si chiar daca apare cineva de gradul 1… (rade)
TRAIAN: De asta am vrut sa vorbesc cu dvs… Ca stiu ca dvs cunoasteti si…
GEORGE: Am inteles. Bine.
TRAIAN: (cu frica) Deci… Se poate?
GEORGE: Sigur ca se poate. Putem sa intocmim un testament in care aia au lasat mostenire casa bunicii dvs.
TRAIAN: (nevenindu-i sa creada) HA! Ce bine… Nici nu stiu cum sa va multumesc…
GEORGE: (foarte galant) Lasa-ti… Nu va fi chiar asa de usor…
TRAIAN: Bine, stiu. Nici nu ma gandeam ca ar putea fi simplu, dar ma bucur ca se poate.
GEORGE: Se poate – se poate. Sigur ca se poate.
TRAIAN: Si sa-mi spuneti si cat ma costa… Stiu ca nu doar dvs sunteti implicat…
GEORGE: Sa iasa treaba bine, apoi… vedem.
TRAIAN (stiind ca pentru o astfel de treaba trebuie sa bagi adanc mana in buzunar): M-ar ajuta daca imi puteti spune din timp, ca sa fac si io un credit, sa vand masina… Ca imi inchipui ca nu e asa de simplu.
GEORGE: Nu. Nu e simplu deloc. In principiu cam 70% din valoarea de piata a casei.
TRAIAN: (simtind pe pielea lui ca distanta dintre extaz si agonie este extrem de mica) C… cum?
GEORGE: Asta e pretul. 70% din valoarea de piata a casei. Practic comisionul variaza intre 70 si 85%.
TRAIAN: (socat de ce i se intampla. El credea ca va da cam 20-25 de mii de euro si se va muta in casa aia, dar…) …
GEORGE: Va inteleg uimirea, dar ganditi-va ca unu: nu iau eu toti banii. Ei sunt impartiti intre mine, notar, judecator, doctor, cadastru, intabulare, martori si restu’. Doi: dvs nu pierdeti nimic. Din contra, castigati 30% dintr-o casa care nu e a dvs. Si daca e asa cum mi spuneti: ca imobilul se afla in centru, avand 400 de metri patrati, plus 800 de metri teren si spatiu comercial, asta inseamna cam 500.000 de euro. 30% inseamna… 150.000 de euro, parte dvs. Vi se pare putin?
TRAIAN: (luat complet pe nepregatite) Da… Nu e putin…
GEORGE: Inteleg. Dvs. credeati ca va va ramane imobilul… Dar, asta e. Sunt multe rotite pe care trebuie sa le ungem. Iar rotitele astea nu se ung cu putin. Plus ca banii pentru efort vin dupa ce dvs intrati in proprietate si o instrainati. Asta poate sa insemne si 6 luni de la inceperea demersului. Ma rog… daca dvs aveti 350.000 cash…
TRAIAN: A… nu. Nu am atatia bani. As vrea sa ma mai gandesc…
GEORGE: Sigur. Puteti sa va ganditi cat vreti, dar sa stiti ca nu sunt multi care sa se bage intr-o afacere de genul asta. E riscant. D’aia trebuie sa avem grija, preventiv, ca anumiti oamenii sa stie cine e in spatele afecerii, ca profita si ei de pe urma ei ca sa impiedice eventualele neplaceri.
TRAIAN: Pai… Am zis ca propietara a murit si ca…
GEORGE: … fi-sa e nebuna. Am inteles asta! Dar dvs credeti ca sunteti singurul care a pus ochii pe imobil? Cu siguranta sunt si altii. Important e ca pila dvs sa fie mai mare si mai bine unsa decat a celorlalti. Si cand spun “celorlalti” nu ma refer la mostenitori. Ei, practic, nici nu conteaza. Prin “ceilalti” inteleg oamenii care vor sa puna mana pe casa ca si dvs. De aceea trebuie sa avem grija ca judecatorul care instrumenteaza astfel de cazuri sa stie din timp ca tortul e dat si ca are si el o felie. La fel si cu notarul. Cei de la cadastru. Sunt multi.
TRAIAN: (profund dezumflat) Inteleg…
Foarte calm, George isi aprinde o tigare si ofera una si celuilalt.
TRAIAN: Nu cred ca putem fuma aici.
GEORGE: Nu conteaza!
Isi aprind amandoi tigarile.
TRAIAN: Mda…
GEORGE: Sigur ca e mult. 350.000, dar ganditi-va ca dvs veti intra in posesia a 150 de mii, fara sa faceti mare lucru.
TRAIAN: Mda… Asta asa e. Si cum credeti dvs ca ar trebui sa facem?
GEORGE: Veniti dvs impreuna cu bunica… nu luni… miercuri. Veniti miercuri la cabinet si discutam in detaliu.
TRAIAN: Asa am sa fac. E pe Unirii langa…
GEORGE: Biruinta. Casa galbena.
TRAIAN: Da-da, stiu. Si o sa vin miercuri cu bunica.
GEORGE: V-as ruga ca aceasta conversatie sa ramana aici…
TRAIAN: (sarind ca ars) O, da-da. Sigur, Doamne-fereste, nu fac eu asa ceva… Sigur ca ramane intre noi.
GEORGE: Adica sa stiti ca nu avem martori si la cati inamici am… as putea sa spun ca e o inscenare… Si tot dvs puteti sa iesiti rau…
TRAIAN: Nu-nu. Nu. Va asigur ca ramane intre noi. Oricum nu ma mai duc la nici un avocat ca sa vorbesc despre asta.
GEORGE: V-as ruga.
TRAIAN: Nu-nu. Clar nu. Va multumesc frumos, domnule Horea.
GEORGE: Bine… Vorbim miercuri.
George arunca tigara aprinsa pe scari, deschide usa de Urgenta si iese in hol. Traian il ajunge din urma si…
TRAIAN: A! Nu am facut schimb de numere de telefon.
GEORGE: Fara telefon. Nu vom avea discutii la telefon si nici in locuri publice. Daca avem ceva de vorbit, doar in cabinet la mine. S-au intamplat multe si nu vreau sa…
TRAIAN: Cum credeti dvs ca e mai bine, atunci.
GEORGE: Asa e mai bine. La revedere si… nu ne cunoastem.
TRAIAN: Bine. Va salut. Miercuri. (si intra iar in buda, ca sa nu iasa amandoi in galeria mall-ului).
SECVENTA 8
In timp ce George se aseaza la masa, pe scarile rulante apare Adrean. My generation, varianta Oasis, rasare din telefonul lui George.
GEORGE (la telefon): Salut, Vic! Ia zi! (asculta) In mall. (asculta) Nu pot sa ma vad cu voi, ca acum ma vad cu un client. (asculta) Nu stiu… Ceva de bucatarie. (asculta) Atunci… nu stiu. Va descurcati voi, ca sunteti mari. Hai… Pa! (inchide telefonul)
Imediat dupa ce isi dau mana, isi iau amandoi telefoanele mobile, le scot acumulatorele si cartelele si…
ADREAN (trantindu-se pe scaun): Va salut!
GEORGE: Salut. Comanda si tu ceva. (si ii face semn chelnerului)
ADREAN (cautandu-se in buzunarele de la pantalonii albi): Baga-mi-as pula-n mortii ma-si. Un cacat cu un jeg mi-a luat locu’ fix in fata mea… Sa ma pis pe ei… Si mai era si un pletos care nu’s ce cacat a mai mancat, da’ cred ca m-a’njurat… Daca-l prind, il bag in porbagaj, sa moara mama…
GEORGE (uitandu-se la chelnerul care vine): Mai usor cu astea ca nu e bine. Sunt astia cu ochii pe tine.
ADREAN (continuand sa caute ceva prin cele 2 buzunare ale pantalonilor, desi e evident ca nu e nimic in ele): Mortii ma-si! Am uitat si tigarile…
GEORGE: Au astia aici. (catre chelner) Domnul vrea…
ADREAN: Expresso lung.
GEORGE (catre Adrean): Si tigari?
ADREAN: Malboro rosu.
GEORGE: Si eu mai vreau un capuccino. Mersi.
CHELNERUL (in pozitia ghiocelului): Imediat, domnu’ Horea… domnu’ Adrean.
Dupa ce pleaca chelnerul…
ADREAN: Deci?
GEORGE: Vin alegerile.
ADREAN (luptandu-se din greu ca sa nu izbucnesca): Mortii ma-si!!! Acum?... Mortii ma-si!!! Mama… Baga-mi-as pula-n mortii lor… (Adrean incearca sa se calmeze, in timp ce George ii face semn sa tina tonul jos. Dupa cateva secunde de tacere) Cat?
GEORGE: Aici e putin mai complicat… Nu e vorba doar de cat, ci si ce. (realizand ca pentru Adrean vorbeste alta limba) E vorba si de bani, dar nu neaparat de asta am vrut sa ne intalnim acum. E complicata treaba. Vin alegerile si astia ar trebui sa faca frumos la prosti, adica trebuie sa faca niste arestari ca sa dea bine.
ADREAN (depasit de situatie): …
GEORGE (simtindu-l pe Adrean pierdut): Deci: am vorbit cu sefu’ politiei si trebuie sa faca niste arestari de la tine.
ADREAN (in aceeasi situatie): …
GEORGE (insistand): Sa zicem ca 2 de la tine o sa faca o… o treaba. Vin televiziunile, ziarele, apoi dupa cateva zile ii aresteaza. O sa fie sefu’ politiei la televizor, cu procurorul, cu prefectul… Declaratii in ziare… Poze… Toata lumea fericita. Si dupa 2 luni, ii scoatem afara.
ADREAN (putin spus uimit): C… cum pula mea…? Adica… aranjat?
GEORGE (multumit ca Adrean s-a prins): Da. O inscenare din care politia… autoritatile… primarul… toti astia vor iesi bine in ochii prostilor, iar, ceea ce-i important pentru noi, ei vor iesi dupa 2 luni. Am fost asigurat de toata lumea: de comandantul Guta, de procuroru’ Maruntelu, primar, de toti ca o sa fie bine si-o sa iasa.
ADREAN (parca-si revine putin): Da’… nu mai bine le dam bani?
GEORGE: O sa fie si bani, stai linistit ca nu scapi. E vorba de cam juma de milion. Dar nu asta e cea mai mare problema. Trebuie sa ne gandim cum sa facem cu inscenarea. Ar trebui sa fie ceva spectaculos…
ADREAN (isi revine): Pfaaa…! Mortii ma-si! Sa-mi bag pula-n ei!!! Da’ le dau bani!!!
GEORGE (incercand sa-l tina sub control): Usor cu… Trebuie sa intelegi ca doar banii nu ajuta. Ei au nevoie de voturi si d’aia trebuie sa faca frumos, ca sa-i voteze tot pe ei. Plus ca e si in interesul nostru. Vrei sa-ti aduc aminte prin cate am trecut ca sa-i avem pe toti? Fii atent, ca daca vor castiga altii, se vor schimba si procurorul sef si de la politie si… de peste tot. Si o fie nasol de tot. O sa ne alerge prin tribunale, o sa ne dea pe local prin presa, pe stiri, plus ca o sa dai nu juma de milion, ci… milioane.
ADREAN (dandu-se): Sa-Ie fut mortii in gura…
GEORGE: O sa fie bine, o sa vezi. Ca nici io nu sunt prost. Am tras toata conversatia cu ei, asa ca daca e ceva… intram la puscarie cu ei cu tot. Da’ n-o sa fie cazul. Daca era vreo sansa de puscarie – nu ma bagam. Sincer iti zic. Stii ca sunt cu voi si ca…
ADREAN: Da, domnu’ Horea, stiu… (gandindu-se la ce are de facut) Si ce, adica, sa faca astia…?
GEORGE: Uite, de exemplu comandatul Guta se gandea ca ai tai sa jefuiasca o casa de schimb…
ADREAN: Nu… Esclus! Toate e ori la arabi si nu m-as baga cu ei, ori la a lu’ Gratis. Nu…
GEORGE: Lucrurile nu stau chiar asa, ca, daca e sa fie jaf la casa de schimb, o sa fie aranjat si acolo. Adica arabu’ o sa stie ca la ora x o sa vina de la tine ca sa-l jefuiasca. O masina de politie o sa fie prin apropiere, plus o echipa de televiziune care va face un reportaj exact atunci. O sa ii alerge politia vreo 2 strazi mai incolo, dupa care o sa-i lase in pace. O sa fie frumos, o sa vezi.
ADREAN (incercand sa recapituleze): Deci, io o sa trimit… Cati?
GEORGE: 2. (gandindu-se putin) Nu. Sa fie 3: unu’ in masina si 2 care sa jefuiasca.
ADREAN: Asa: 3. Deci, unu’ sa stea in masina si ailanti 2 sa intre in casa… Casa e inchisa sau deschisa? Adica la ce ora sa fie?
GEORGE: Pe la 5, ca sa intre la stirile de la ora 7. Deci, 5 – 5 jumate, seara.
ADREAN: Asa. Deci, 2 intra si… Si ce sa faca? Adica sa bata casierita… sa…
GEORGE (evident ca stie toate detaliile “jafului”): Nu. Fara violenta, ca intram la alte articole. Vor veni, vor da cu usa de perete, o s-o imobilizeze pe casiera, o sa deschida seiful, o sa ia… 3-4 mii de euro si o sa plece cu masina.
ADREAN: Asa. Deci, o sa intre si o sa se faca la casiera, apoi o sa ia banii si…?
GEORGE: O masina de politie o sa-i alerge cateva strazi, apoi sa-i faca pierduti. Dupa cateva zile o sa-i salte frumos, cu televiziunile si dupa ce se linistesc apele si o sa castige tot astia, ii scoatem din arest.
ADREAN: A… N-o sa-i bage la Rahova sau Botosani…
GEORGE: Nu. O sa tragem de proces cat se poate, pana cand n-o sa mai zica nimeni nimic. Apoi o sa le dam drumul pe motive medicale. Vezi si tu sa fie baieti fara cazier, daca se poate.
ADREAN: Hm… Cam greu acilea… Cam toti au trecut prin facultate. 3 ingeri? Nu stiu pe cine…
GEORGE: Mai gandeste-te. Trebuie sa fie curati, ca sa-i scot mai repede, nu de alta…
ADREAN: Am inteles… Bine. Gasesc io 2…
GEORGE: Trebuie 3.
ADREAN: 3. Ezact.
Dupa cateva secunde de tacere.
ADREAN: Domnu’ Horea… Si daca nu castiga astia…?
GEORGE (sigur pe el): Castiga. Doar ca trebuie sa facem frumos la ei.
Tacere. Fiecare cauta un alt subiect de discutie.
GEORGE (aprinzadu-si o tigara): Ce mai face familia…?
ADREAN: Ma enerveaza. Ala micu’ vrea scuter, aia-mi ia masina…
CUT
SECVENTA 9
In parcarea mall-ului. JOE duce cu grija “trofeul” – o chestie de décor ambalata frumos. In urma lui, VIC si VALI discuta destul de aprins despre…
VIC: Mi-e mi se pare o tampenie… mai mare decat Casa poporului! E ca si cu pantalonii 3 sferturi. Adica… pentru ce dracu iti iei pantaloni 3 sferturi? Ca nici lungi nu sunt, nici scurti. Sunt… 3 sferturi. Adica, vrei sa ti se vada glezna? Sau ca ai sosete si sa moara dusmanii? E o tampenie!
VALI: Bai, lucrurile nu sunt atat de abrupte. Ai nevoie si de lucruri mai… inutile. Tablourile, de exemplu, ti se par utile?
VIC: Da. E o chestiune estetica…
VALI: Pai si asta are o functie estetica…
VIC (ignorandu-l): …da’ sa iei o… ceva din fier forjat, mi se pare o tampanie. N-are niciun Dumnezeu. E de-gea-ba!
VALI: Nu sunt de acord.
VIC: Nici eu.
VALI: Ghinionul tau, ca tocmai am luat-o.
VIC: Ma rog…
JOE: Poate e buna pentru cuier…
Toti se apropie de masina lui JOE. De undeva din laterala apare ADREAN care se arunca peste VIC. Luat prin surprindere, VIC incearca sa arunce greutatea din spatele lui printr-un procedeu de judo si reuseste. Amandoi sunt acum in mijlocul strazii. O duba apare si-i spulbera.
Generic:
VO:
The movie,
by Jim Morisson
The movie will begin in five moments
The mindless voice announced
All those unseated will await the next show.
We filed slowly, languidly into the hall
The auditorium was vast and silent
As we seated and were darkened, the voice continued.
The program for this evening is not new
You've seen this entertainment through and through
You've seen your birth your life and death
you might recall all of the rest
Did you have a good world when you died?
Enough to base a movie on?
I'm getting out of here
Where are you going?
To the other side of morning
Please don't chase the clouds, pagodas
Her cunt gripped him like a warm, friendly hand.
It's alright, all your friends are here
When can I meet them?
After you've eaten
I'm not hungry
Oh, we meant beaten
Silver stream, silvery scream
Oooooh, impossible concentration.